Cine a fost Masca de fier?

Fiind pasionat de mistere în general, de câtva timp îmi pun cu tot mai multă intensita­te pro­ble­ma identităţii celui care, din raţiuni politice, a fost izolat la Bastilia, şi – mai mult decât atât – i s-a făcut de nerecunoscut faţa prin celebra mască de fier.

Cele mai multe ipoteze merg spre fratele geamăn al lui Ludovic al XIV-lea. Ca medic, însă, nu pot să accept această va­rian­tă – din două motive. Unul dintre ele este că gemenii nu se nasc exact deodată – lucru de altfel ştiut de toată lumea – aşa că primul născut ar fi devenit Delfin (şi apoi regele Franţei) fără nici un fel de discuţie. În plus, naşterea unui geamăn – implicit existenţa lui – nu putea fi tăinuită.

Pe de altă parte, cu adevărat remarcabil – şi mai puţin cunoscut – este că Ludovic al XIII-lea, pe care istoria îl dă ca tată al celui care avea să fie denumit Regele-Soare, nu putea procrea, du­pă cum s-a dovedit ştiinţific. Având în vedere că în anul naşterii lui Ludovic al XIV-lea (1638), Franţa – dato­rită politicii lui Richelieu – era pe cale de a deveni prima putere de pe con­ti­nent, în ur­ma vic­toriilor din Războiul de 30 de ani, era firesc ca acest mare om de stat să se gândească la sta­bilitatea di­nas­tiei. Chiar dacă n-ar fi fost sterilitatea (de care foarte probabil Richelieu ştia, cu re­ţea­ua lui de spionaj), Ludovic al XIII-lea era bolnăvicios, deci era imperios necesar să i se asigure un urmaş.

În aceste condiţii, mi se pare posibil ca acelaşi Richelieu să fi găsit pe cineva atră­gă­tor pentru regina Ana de Austria, şi această atracţie să fi fost reciprocă. În popor se spune că în astfel de îm­pre­jurări chipul tatălui se reflectă în cel al copilului – ceea ce se remarcă mai uşor la băieţi, care în­de­obş­te seamănă mai mult cu mamele. Pe aceasta mă bazez când afirm că se prea poate ca ase­mă­na­rea lui Ludovic al XIV-lea cu tatăl său natural să fi fost atât de mare încât acestuia din urmă să tre­bu­iască să i se aplice masca de fier – pe lîngă izo­la­rea totală, pentru a nu dezvălui teribila taină.

Îmi dau seama că am emis un punct de vedere şocant, care nu are legătură cu nimic din ce au scris autori cunos­cuţi, însă ţin la părerea mea. În fond, istoria s-a scris deja, dar doresc să mă adre­sez celor care refuză să se lase încor­se­taţi de rutină.

(tradus pe Wordpress)